■Text şi fotografii de Jaehong Chung (Alias: pimpman)

Deşi astrofotografia este un domeniu specializat al fotografiei, poate fi considerată o subdiviziune a fotografiei nocturne deoarece majoritatea fotografiilor sunt realizate pe timp de noapte. Cu toate acestea, există şi astrofotografii realizate în timpul zilei, precum cele cu Soarele sau Luna pe cerul dimineţii. În primul rând, există două tipuri principale de tehnici de astrofotografie – utilizând un trepied fix sau fotografie ghidată.

Pe scurt, tehnica de fotografie ghidată implică realizarea unor fotografii cu o aglomerare de stele, o nebuloasă, o planetă sau un obiect Messier urmărind obiectul cu grijă în timp ce utilizaţi o expunere îndelungată. Această metodă este cunoscută drept metoda „piggyback”. În al doilea rând, un telescop şi o cameră foto pot fi utilizate pentru a realiza o fotografie (metoda focar primar sau metoda indirectă). În cele din urmă, fotografiile pot fi realizate utilizând un telescop ecuatorial sau astronomic în loc de o cameră foto. Fotografia ghidată nu este un domeniu foarte cunoscut publicului larg. Aşadar, ne vom concentra exclusiv asupra fotografiei care implică un trepied fix.

Metoda de fotografie care implică un trepied fix utilizează o cameră foto fixată pe un trepied pentru a realiza o fotografie a unui obiect aflat pe cer. Pentru tehnica trepiedului fix, există metoda de focalizare fixă şi metoda deplasării pe timp de zi. Datorită rotaţiei Pământului percepem stelele ca plutind în derivă şi deplasându-se pe cer. Deoarece Pământul se roteşte la 360 de grade o dată pe zi, se deplasează 15 grade pe oră. Deci, din perspectiva noastră, noaptea vedem stelele deplasându-se 15 grade pe oră în direcţia opusă. Metoda de focalizare fixă utilizează o expunere scurtă pentru a realiza o fotografie a unei stele care seamănă mai mult cu un punct decât cu un val de lumină, lăsând o urmă în spate. Utilizând această metodă pot fi realizate fotografii ale multor stele şi constelaţii, chiar şi ale Căii Lactee într-o anumită măsură.

Presupunând că utilizaţi o cameră foto de 35 mm, o cameră foto echipată cu un obiectiv standard de 50 mm poate realiza o fotografie a unei stele care nu se deplasează timp de 15 secunde (la 0 grade înclinare). Cu cât obiectivul dvs. este mai extins, cu atât unghiul de vizualizare este mai mare, având ca rezultat necesitatea unui timp de expunere mai îndelungat. Dimpotrivă, cu cât puterea teleobiectivului pe care îl utilizaţi este mai mare, cu atât unghiul de vizualizare este mai îngust, având ca rezultat un timp de expunere mai mic.

Metoda deplasării pe timp de zi utilizează o expunere îndelungată pentru a realiza o fotografie a unei stele care lasă o urmă în spate. La utilizarea acestei metode este indicat să includeţi un peisaj, precum o clădire, munţi, decor de fundal etc., în fotografia dvs., în loc să capturaţi numai stelele. Fotografiile reuşite depind şi de direcţia urmei lăsate de stea, de viteza acesteia şi de alţi factori de luat în considerare. Stelele din emisfera nordică se rotesc în sensul invers acelor de ceasornic de la est către vest având Steaua Nordului în centru. Cu cât se rotesc mai aproape de Steaua Nordului, cu atât par a se roti mai lent şi viceversa – cu cât se află mai departe de centru, cu atât par a se roti mai rapid. Când realizaţi o astrofotografie, vă puteţi bucura de cerul nopţii şi de faptul că aflaţi diferite lucruri despre constelaţii. De asemenea, ar trebui să fie mult mai interesant să realizaţi fotografii cu comete sau meteoriţi (stele căzătoare) utilizând metoda deplasării pe timp de zi.

①Metoda de fotografiere: metoda deplasării pe timp de zi
Data: 31 ianuarie 2008
Locaţia: Naksan Park din Seul Daehakro
Ora: începând cu ora 20:20 până la ora 22:40
(Timp total de expunere a fotografiei: 2 ore şi 20 de minute)
Obiectiv utilizat: Pentax SMC DA FISHEYE 10-17
numărul total de cadre: 254 de fotografii cu expunere în intervale a câte 30 de secunde (utilizând compoziţia în Photoshop)
Accesorii: un trepied şi un instrument de înregistrare a timpului scurs

②Metoda de fotografiere: metoda deplasării pe timp de zi
Data: 2 februarie 2008
Locaţia: acoperişul clădirii Koresco Condominium (filiala Chiaksan) din Hoengseong-gun, Gangwon-do
Ora: începând cu ora 21:17 până la ora 23:23 (Timp total de expunere a fotografiei: 2 ore şi 6 minute)
Obiectiv utilizat: Pentax SMC DA FISHEYE 10-17
numărul total de cadre: 228 de fotografii cu expunere în intervale a câte 30 de secunde (utilizând compoziţia în Photoshop)
Accesorii: un trepied şi un instrument de înregistrare a timpului scurs
Această fotografie a surprins Staţia Spaţială Internaţională (ISS) în trecere.

③Metoda de fotografiere: metoda de focalizare fixă
Data: 5 mai 2008
Locaţia: Anmyondo, Taean
Obiectiv utilizat: Pentax SMC DA FISHEYE 10-17
Accesorii: un trepied
Nu am văzut niciodată Calea Lactee atât de frumoasă şi atât de detaliată.

Fotografiile descrise mai sus au fost realizate cu o cameră foto cu film de 35 mm şi, bineînţeles, rezultatele pot varia în funcţie de tipul obiectivului, ISO şi alţi factori. Acest lucru presupune ca dvs. să realizaţi fotografii în zone rurale, de munte, de coastă sau de deşert unde poluarea luminii nu este atât de mare ca în zonele urbane.

În oraşe precum Seul, unde poluarea luminii este mare, este posibilă utilizarea metodei de focalizare fixă într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, este dificil să realizaţi fotografii ale constelaţiilor sau ale Căii Lactee din simplul motiv că stelele pot fi văzute rareori. Este posibil să realizaţi fotografii ale Lunii sau ale Soarelui utilizând metoda deplasării pe timp de zi cu o cameră foto cu film obişnuită. Totuşi, să realizaţi fotografii utilizând această metodă este, încă o dată, dificil datorită poluării luminii.

Când utilizaţi o cameră foto cu film trebuie să developaţi şi să imprimaţi (scanaţi) filmul. Adesea, studiourile foto nu imprimă sau scanează filmul, considerând că nu există nimic pe filmul respectiv. Deci, este mai bine să anunţaţi din timp că fotografiile sunt astrofotografii, atunci când duceţi filmul la procesat.
Când utilizaţi o cameră digitală (DSLR) puteţi realiza un număr de fotografii ale unei stele la intervale corespunzătoare de timp, apoi să le compuneţi într-o singură fotografie pentru a vedea urma acesteia la dimensiuni mai mari sau mai mici.

În primul rând, utilizaţi un obiectiv superangular pentru a include un număr mai mare de stele şi o compoziţie prin vizor pentru a crea o armonie cu decorul din fundal. Pentru valoarea aperturii, utilizaţi o viteză a declanşatorului de 30-60 de secunde la distanţa corectă pentru a împiedica supraexpunerea. Apoi puteţi realiza fotografiile succesiv, pe durata de timp dorită. Pentru setarea camerei foto, utilizaţi modul manual pentru modul fotografie; utilizaţi focalizarea manuală (nelimitată) pentru setarea focalizării; setaţi reducerea zgomotului pe OPRIT; selectaţi o viteză ISO scăzută; şi în cele din urmă setaţi balanţa de alb după preferinţă. Apoi, puteţi realiza fotografii utilizând un trepied solid şi cablul declanşator sau un instrument de înregistrare a timpului scurs. Va trebui să aveţi bateria complet încărcată.

Pasul următor este să importaţi fotografiile realizate cu camera dvs. digitală (DSLR) în Photoshop şi să efectuaţi compoziţia în straturi. În primul rând alegeţi fotografia care va fi cea principală înainte de a deschide fotografiile una câte una în ordinea corectă şi de a le suprapune în acelaşi loc cu fotografia principală. Când suprapuneţi două fotografii, un alt strat se creează în paleta de straturi, iar ca rezultat veţi vedea două straturi. Ar trebui să existe o fereastră albă mică în fereastra cu paleta de straturi. Acest lucru vă permite să selectaţi o metodă de combinare pentru cele două straturi superioare şi inferioare în modul de combinare a straturilor. Selectaţi opţiunea „Lighten” (Luminare) care ar trebui să apară în centru. Opţiunea „Lighten” (Luminare) permite accentuarea zonelor luminoase ale straturilor astfel încât urmele stelelor să nu fie suprapuse, ci afişate ca atare. Pe măsură ce continuaţi să compuneţi straturile în acest mod, urmele stelelor devin mai clare, iar în cele din urmă apar într-o singură fotografie.

Sfat privind fotografia: În timpul iernii, camera foto sau obiectivul pot îngheţa sau pot fi acoperite de picături de apă. Vă puteţi acoperi obiectivul cu un pachet care emană căldură pentru a-l proteja într-o oarecare măsură.

■Text şi fotografii de Jungdae Kim (Alias: danny)

Echipamentul de bază pentru realizarea fotografiilor cu artificii este format dintr-o cameră DSLR prevăzută cu modul Bulb, obiectiv cu zoom, trepied, cablu declanşator şi mucava neagră sau un înveliş. Din moment ce nu este ştiut exact punctul în care se vor detona artificiile, este indicat să utilizaţi un obiectiv superangular în loc de unul cu focalizare fixă pentru o compoziţie flexibilă a ecranului. Deoarece artificiile pot avea dimensiuni mult mai mari şi se pot detona la un alt nivel decât era aşteptat, utilizarea unui obiectiv superangular devine o necesitate, în special când realizaţi fotografii de la o distanţă mică. Utilizaţi obiectivul cu zoom pentru a asigura unghiul de vizualizare sau compoziţia dorită. După ce a fost stabilit unghiul, puteţi schimba obiectivul cu unul cu focalizare fixă pentru a obţine o fotografie mai clară.

De obicei, artificiile se detonează după ce petrec până la cinci secunde în aer. Prin urmare, puteţi realiza fotografii minunate cu artificii utilizând o setare a aperturii de F8 până la F16 şi o viteză ISO de 100 până la 200.

Pentru a realiza o fotografie care să cuprindă mai multe artificii, setaţi camera foto pe modul Bulb, deschideţi declanşatorul şi acoperiţi obiectivul cu o mucava neagră sau cu un înveliş. Apoi expuneţi obiectivul numai în momentul în care se detonează artificiile. Repetând acest procedeu puteţi surprinde mai multe artificii în aceeaşi fotografie. Utilizarea unui capac trebuie evitată, deoarece poate cauza o mişcare uşoară a camerei, iar rezultatul poate fi un fundal tremurat. Utilizarea unui cablu declanşator este, de asemenea, o necesitate când utilizaţi funcţia Bulb, deoarece acesta previne mişcarea camerei.

Setarea AF (focalizare automată) poate să nu focalizeze artificiile, aşadar, utilizaţi MF (focalizare manuală) pentru a seta focalizarea camerei. Deoarece punctul în care se vor detona artificiile va fi diferit din când în când, este recomandată utilizarea unor valori mai mici ale aperturii pentru o mai mare adâncime a câmpului chiar şi atunci când utilizaţi focalizarea manuală. Puteţi utiliza modul automat pentru WB (balanţa de alb), dar utilizând modul Tungsten sau WB manual sau setând valoarea Kelvin (K) manual puteţi obţine o culoare de fundal mai reuşită şi mai albastră.

Sfatul 1 privind fotografia: Puteţi realiza fotografii mai clare cu artificii în stadiu incipient, deoarece artificiile în stadiu mai avansat sunt adesea acoperite de fum care împiedică realizarea unor fotografii de calitate.

Sfatul 2 privind fotografia: În loc să realizaţi numai fotografii cu artificiile, puteţi obţine fotografii mai reuşite incluzând şi panorama oraşului pe fundal. Pentru acest lucru, verificaţi mai întâi expunerea panoramei oraşului. Apoi realizaţi fotografia utilizând funcţia Bulb. Puteţi utiliza mucavaua pentru a acoperi obiectivul în momentul în care acesta este expus corespunzător. Apoi expuneţi obiectivul în momentul în care se detonează artificiile pentru a realiza o fotografie care să cuprindă atât artificiile, cât şi panorama oraşului.

■Text şi fotografii de Jungdae Kim (Alias: danny)

Meritele principale pentru realizarea fotografiilor care cuprind racorduri de autostradă (IC) în timpul nopţii le au urmele luminoase ale farurilor şi minunatele lumini ale oraşului. Pentru a surprinde un întreg racord de autostradă (IC) într-un singur cadru, veţi avea nevoie de un obiectiv superangular; în anumite cazuri poate fi nevoie să utilizaţi un obiectiv Fisheye. Desigur, unghiul de vizualizare şi compoziţia vor fi diferite în funcţie de zona în care realizaţi fotografiile. Anvergura fotografiei este, de asemenea, la alegerea dvs., iar din acest motiv mulţi fotografi utilizează adesea un obiectiv standard cu focalizare fixă. Pentru a obţine o fotografie grozavă cu urma farurilor autovehiculelor aveţi nevoie de o viteză mai mare a declanşatorului. Ca rezultat, nu este obligatoriu să creşteţi sensibilitatea, nici chiar pentru o fotografie realizată pe timp de noapte, iar aceasta poate fi setată la aproximativ 100 ISO. În general, viteza declanşatorului trebuie să fie mai mare de 15 secunde pentru a obţine o urmă luminoasă acceptabilă, aşadar, apertura trebuie setată corespunzător având în vedere viteza declanşatorului. Adesea, fotografiile sunt realizate cu o apertură de F8 până la F16 sau mai mare. Dacă este necesar, viteza declanşatorului poate fi crescută utilizând filtrul ND (densitate neutră). Fanii fotografiilor nocturne adoră să realizeze fotografii în timpul aşa-zisei „ore magice” – 30 de minute înainte de apus şi 30 de minute după apus. Acest interval este într-adevăr atrăgător, deoarece puteţi realiza fotografii atât cu Soarele care apune, cât şi cu peisajele nocturne. Totuşi, fotografiile care cuprind racorduri de autostradă nu trebuiesc realizate neapărat în timpul acestei ore magice. Deşi puteţi obţine culori mai frumoase profitând de ora magică, consider că orele mai târzii şi mai întunecate sunt mai potrivite când aveţi ca subiect numai racordurile de autostradă: fundalul întunecat evidenţiază mult mai bine farurile albe şi luminile de frânare ale autovehiculelor. Eu prefer metoda apăsării declanşatorului până la jumătate focalizând obiectul utilizând AF, apoi trecând la MF. Dacă este posibil, utilizarea unui cablu declanşator şi selectarea WB manual în loc de WB automat sau setarea manuală a valorii Kelvin (K) au ca rezultat o imagine cu un decor nocturn mai frumos şi mai impresionant. Sfatul 1 privind fotografia: Setaţi manual WB focalizând linia centrală a racordului de autostradă pe care trec maşini. Există multe accesorii pentru setarea WB. Personal, cel mai des utilizez un „disc pentru balanţa de alb” pentru a seta WB şi pentru a realiza fotografii cu racorduri de autostradă pe timp de noapte. Sfatul 2 privind fotografia: Mediul unei fotografii se schimbă în funcţie de viteza declanşatorului. Trebuie să hotărâţi cât din urma luminoasă a unui autovehicul să fotografiaţi. Un timp de declanşare mare poate umple şoseaua de diferite lumini sau puteţi simplifica urmele luminoase prin câteva linii. Comparaţia acestor fotografii ar trebui să evidenţieze caracteristicile fiecăreia şi să vă ofere câteva idei.

■Text şi fotografii de Yongmin Lee (Alias: mutro)

De obicei, când realizează fotografii nocturne ale oraşului Hangang, oamenii includ şi podurile acestuia. Puteţi obţine o fotografie grozavă a culorilor vibrante ale cerului dacă o realizaţi chiar înainte de apus sau imediat după acesta. Vizibilitatea, care influenţează cu adevărat fotografia, poate diferi în funcţie de condiţiile meteo, deci, ar trebui să luaţi în calcul condiţiile meteo anticipat. Circumstanţele în care am realizat această fotografie arată că luminozitatea cerului era prea puternică, lucru care a determinat declanşatorul să aibă o viteză foarte mare. Nu a fost suficient pentru a surprinde urmele luminoase ale maşinilor care străbăteau Podul Banghwa. Ca rezultat, am încetinit viteza declanşatorului de la ISO 100 la 50 pentru a surprinde urmele luminoase ale maşinilor în timp ce am utilizat o apertură mai mică, de aproximativ F13, pentru a include şi muntele din depărtare. Setând camera în modul luminos, am reuşit să creez şi culori mai puternice în fotografie.

Podul Banghwa
1. Locaţie: în mijlocul unui munte de unde se putea vedea capătul nordic al Podului Banghwa
2. Data şi ora: 16 februarie 2008, aproximativ 18:30, chiar înainte de apus
3. Informaţii despre setări: 135 mm F2.0 Măsurarea gradului de luminozitate: Multi-apertură: F13 Viteza declanşatorului: 10 secunde ISO: 50 Mod: Luminos

Dacă realizaţi fotografii în perioada dintre apus şi noapte, utilizarea modului Tungsten este o idee grozavă, deoarece pe cer încă se mai zăresc anumite nuanţe de albastru. Setările camerei foto pe care le utilizez în special pentru scenele nocturne sunt modul Tungsten, pentru a oferi un efect de culoare luminoasă şi albastră; setarea manuală a valorii Kelvin; şi AWB (balanţa de alb automată) care, în prezent, are ca rezultat o balanţă de alb corespunzătoare datorită performanţelor crescute ale camerei. În ceea ce priveşte focalizarea, focalizez punctul dintre 1/3 până la 1/2 cu tonalitate medie (pentru un obiect fără tonalitate medie, focalizez punctul care se află jumătate la umbră şi jumătate în lumină) atunci când privesc prin vizor. Prin acest lucru asigur o expunere corespunzătoare cu adâncimea câmpului şi obţin o imagine clară per ansamblu.

Podul Sungsan
1. Locaţie: partea nordică a Podului Sungsan
2. Data şi ora: 8 martie 2008, aproximativ 19:00, după apus
3. Informaţii despre setări: 50 mm F1.4 Măsurarea gradului de luminozitate: Multi-apertură: F11 Viteza declanşatorului: 8 secunde ISO: 100 Mod: Tungsten

■Text şi fotografii de Heonguk Son (Alias: Sonddadadak~)

MF 50 mm F1.4S/Mod de expunere: M/Apertură: F8/Viteza declanşatorului: 10 secunde / ISO: 100/Balanţă de alb: Valoare Kelvin 2780/fotografiere în format RAW/sRGB

Dificultatea realizării de fotografii nocturne cu flori de cireş constă în faptul că obiectul nu este nemişcat, ci se leagănă uşor la adierea vântului. Partea de la capătul crengii poate fi neclară în comparaţie cu alte zone ale fotografiei dvs. când utilizaţi o expunere mai îndelungată. Acest lucru semnifică faptul că trebuie să creşteţi ISO sau să utilizaţi o apertură mai mare pentru o viteză mai rapidă a declanşatorului.

Cu toate acestea, când încercaţi să obţineţi o imagine clară a întregii crengi înflorite, de la un capăt la altul, apertura trebuie să fie mică pentru o mai profundă adâncime a câmpului. Rezultatul va fi o viteză mai mare a declanşatorului. Desigur, adâncimea câmpului devine mai profundă dacă utilizaţi un obiectiv superangular. Aşadar, puteţi obţine acest rezultat cu o mai mare adâncime a câmpului - chiar şi cu o apertură mică - utilizând un obiectiv superangular în loc de un teleobiectiv. În funcţie de obiectul pe care îl focalizează fotograful, valoarea aperturii, viteza declanşatorului şi setarea ISO se modifică. Eu utilizez ISO 100 pentru calitatea imaginii, o valoare a aperturii de F8 până la F16 pentru o adâncime corespunzătoare a câmpului şi o viteză a declanşatorului de 10 până la 15 secunde. Mai mult, trebuie să aveţi răbdarea necesară să aşteptaţi un moment fără nicio adiere a vântului când crengile nu se mişcă, deoarece expunerea este îndelungată. În timpul Festivalului florilor de cireş din Coreea, în cele mai multe cazuri, florile de cireş sunt iluminate cu lumină directă. Aşadar, trebuie să aveţi grijă să preveniţi apariţiei unei „găuri albe” nedorite în fotografie datorită supraexpunerii florilor. Dacă lumina îşi schimbă culoarea, este o idee bună să realizaţi mai multe fotografii pentru a crea imagini cu diferite efecte şi stări.

Când utilizaţi balanţa de alb automată, puteţi obţine mai puţine fotografii satisfăcătoare datorită faptului că în fiecare cadru culorile imaginilor diferă chiar şi atunci când setările sunt identice. Cea mai bună alegere pe care o puteţi face este să setaţi manual valoarea Kelvin pentru a seta temperatura culorii înainte de a face o fotografie.

AAF 180 mm F2.8D ED/Mod de expunere: M/Apertură: 11/Viteza declanşatorului: 15 secunde / ISO: 100/
Balanţă de alb: Valoare Kelvin 2500/fotografiere în format RAW/sRGB

■Text şi fotografii de Heonguk Son (Alias: Sonddadadak

MF 50 mm F1.4S/Mod de expunere: M/Apertură: 16/Viteza declanşatorului: 246 secunde / ISO: 100/
Balanţă de alb: Valoare Kelvin 3130/Fotografiere în format RAW/sRGB

Fotografierea fluxului geometric de lumină utilizând mişcarea pendulului poate fi foarte interesantă. În primul rând veţi avea nevoie de o sfoară şi de o lanternă în miniatură (o lumină de dimensiune mică cu un bec este varianta cea mai bună, deoarece lumina joacă rolul greutăţii), o cameră foto, un trepied şi un cablu declanşator. Legaţi o sfoară de 1-1,5 m de capătul lanternei, apoi ataşaţi celălalt capăt al sforii de tavan. Setaţi înălţimea trepiedului cât mai jos cu putinţă, apoi setaţi unghiul camerei foto îndreptând obiectivul către tavan. Trebuie să vă asiguraţi că unghiul de vizualizare al camerei foto este corespunzător privind prin vizor. Reglaţi dacă este nevoie. Încercaţi să poziţionaţi greutatea în centrul vizorului şi setaţi focalizarea spre capătul acesteia. Apoi setaţi camera pe MF. Setaţi viteza declanşatorului pe modul Bulb (B). Reţineţi că liniile devin mai groase cu cât apertura este mai mare şi viceversa - liniile din fotografie devin mai subţiri odată cu micşorarea aperturii. Recomand ca liniile să fie foarte subţiri utilizând o apertură mică, deoarece distanţa dintre linii devine mai îngustă pe măsură ce greutatea se roteşte către centru. În ceea ce priveşte formatul, luaţi fotografiile ca fişiere RAW, apoi schimbaţi culoarea luminii utilizând un program de corectare a fişierelor RAW pentru a obţine un rezultat mai bun.

AF-S 17-35 mm F2.8D ED/Mod de expunere: M/Apertură: 16/Viteza declanşatorului: 340 secunde / ISO: 100/Balanţă de alb: Valoare Kelvin 3130/fotografiere în format RAW/sRGB

După conectarea cablului declanşator, stingeţi toate luminile pentru a obţine un întuneric total, apoi porniţi lanterna (greutatea). Dacă trageţi de greutate, apoi o eliberaţi, veţi obţine o mişcare liniară. În loc să faceţi acest lucru, încercaţi să creaţi un cerc împingând uşor greutatea într-o parte pentru a realiza modelul prezentat în fotografia de mai sus. Odată ce aţi creat un cerc cu raza dorită, apăsaţi butonul cablului declanşator pentru a începe să fotografiaţi. Când apertura este setată la 16, corectă este o expunere de aproximativ 3 până la 6 minute, iar dvs. trebuie să decideţi expunerea corespunzătoare privind mişcarea greutăţii. Reţineţi că puteţi avea câteva încercări mai puţin satisfăcătoare înainte de a obţine o fotografie reuşită. Cu toate acestea, continuaţi să încercaţi şi veţi reuşi.

■Text şi fotografii de Minseok Son (Alias: hooligan)

Titlu: Locaţie: Jianjae, Hamyang-gun ISO100, F8, 30 secunde

Realizarea unei fotografii cu urma luminoasă a unui autovehicul aflat pe un drum montan fără nicio iluminare artificială este esenţa fotografiilor realizate pe timp de noapte. În special dacă drumul are o curbă periculoasă sau o coborâre rapidă în pantă, urma luminoasă lăsată în fotografia nocturnă are o calitate dinamică, rareori regăsită în alte fotografii realizate pe timp de noapte. În general, maşinile care străbat un drum montan neluminat au tendinţa să ruleze cu o viteză mică. Deoarece viteza maximă a declanşatorului suportată de modelele DSLR AV, TV şi M este de numai 30 de secunde, funcţia Bulb şi un cablu declanşator devin o necesitate pentru asigurarea unei viteze a declanşatorului mai mare de 30 de secunde necesară pentru obţinerea unei urme luminoase neîntrerupte. În ceea ce priveşte selectarea obiectivului, mai mult decât potrivit este un obiectiv superangular decât un teleobiectiv pentru a vă oferi o urmă luminoasă completă în loc de urme parţiale. Ţineţi cont de faptul că obiectivele superangulare - sub 20 mm - vor avea ca rezultat urme luminoase mai extinse şi mai clare în fotografie. Pentru setarea balanţei de alb, este recomandat să selectaţi modul Fluorescent sau Tungsten. Contrastul puternic între urma luminoasă albă şi cerul negru ca smoala va capta imediat atenţia persoanei care vizualizează fotografia. Ţineţi cont, de asemenea, de culoarea urmei luminoase care devine mai albă pe măsură ce temperatura culorii scade şi încercaţi să setaţi WB în modul Fluorescent sau Tungsten. Puteţi observa rezultatele diferite obţinute şi puteţi încerca să aplicaţi mai multe temperaturi ale culorii. În ceea ce priveşte expunerea, este preferabilă o subexpunere uşoară. În anumite cazuri, poate fi nevoie să accentuaţi urmele luminoase întunecând fundalul pentru a evidenţia calitatea dinamică a mişcării maşinii sub cerul întunecat. Aşadar, trebuie să dobândiţi cunoştinţele necesare pentru a obţine urmele luminoase în comparaţie cu fundalul, aplicând o compensare a expunerii cu 1 până la 2 mai închisă, în loc să vă bazaţi pe valoarea optimă a expunerii. În funcţie de natura fotografiei, vă recomand să ieşiţi cu câţiva prieteni în loc să ieşiţi singur pentru a face fotografii. Este destul de dificil să găsiţi o maşină care să treacă pe un drum montan noaptea târziu, aşadar poate fi nevoie să vă conduceţi propria maşină pentru a realiza o fotografie în loc să aşteptaţi să treacă o maşină. Este perfect dacă aveţi câţiva prieteni care să apese butonul cablului declanşator în locul dvs. în timp ce conduceţi. Asiguraţi-vă că verificaţi anticipat traiectoria mişcării şi compoziţia imaginii. Nu este o sarcină uşoară să găsiţi compoziţia perfectă în întuneric total bazându-vă numai pe simţurile dvs. Recomand vizitarea locului respectiv înainte de apus pentru a verifica posibile traiectorii şi pentru a decide din timp cum şi unde să realizaţi fotografii cu posibile urme luminoase.

Titlu: Bucuria unei locaţii silenţioase: Autostrada locală dintre Nonsan şi Wanju
ISO100, F8, 221 secunde

■Text şi fotografii de Yui-jeong Choi (Alias: hongdangmu)

Mod M / ISO: 100/F8 6s/Balanţă de alb: Setarea valorii Kelvin/Fotografie realizată în format sRGB jpeg/Compensare: 8211/Claritate şi balanţă de alb reglate utilizând Photoshop

Una dintre calităţile realizării fotografiilor nocturne este realizarea fotografiilor cu luminile elegante ale oraşelor. Dacă vremea este potrivită şi chiar puteţi vedea câţiva nori trecând pe deasupra oraşului luminat, vă veţi simţi ca şi cum aţi putea realiza fotografii cu orice, inclusiv un oraş pe timp de noapte, un râu din apropiere şi străzi cu lumini în mişcare. Totuşi, chiar şi când vremea este mohorâtă, nu trebuie să plecaţi de acasă fără camera foto şi trepied. Este mai bine să fiţi pregătit decât să fiţi dezamăgit când se iveşte o oportunitate. Poate să nu fie atât de uşor pe cât sună să realizaţi fotografii pe timp de noapte cu clădiri măreţe din Seul. Deşi puteţi urca un munte din apropierea oraşului, sunt ocazii când trebuie să urcaţi pe acoperişul clădirilor înalte pentru a găsi obiecte care aşteaptă să fie descoperite şi să creaţi compoziţii unice şi interesante. Urcaţi pe acoperişul clădirilor numai după ce aţi obţinut permisiunea managerului acesteia. În general, pentru a realiza fotografii ar trebui să utilizaţi cel mai scăzut ISO, cu o apertură de F8 până la 13. Când realizaţi o fotografie a unei clădiri complet luminate, trebuie să setaţi viteza declanşatorului de la 2-6 secunde la 8-13 secunde. Pentru a preveni mişcarea camerei, utilizaţi întotdeauna cablul declanşator şi setarea de blocare a oglinzii pentru a preveni mişcarea acesteia. Pentru a evidenţia efectele de lumini clare şi vibrante, utilizez modul Luminos al camerei mele. Destul de des, utilizez şi un obiectiv Fisheye cu un unghi de vizualizare extrem datorită caracteristicilor şi efectelor sale unice. Când obiectul pe care vreau să îl fotografiez este prea aproape, iar eu nu mă mai pot deplasa în spate, este momentul să utilizez obiectivul Fisheye pentru a realiza o fotografie cu acel obiect fără a face scarificări. Acest lucru este foarte satisfăcător. Anumite persoane evită acest obiectiv datorită distorsiunii, dar mie îmi place acest efect interesant. Unul dintre avantaje este că permite reconfigurarea obiectelor care nu pot fi fotografiate decât utilizând un obiectiv Fisheye. După cum arată şi fotografia de mai sus, clădirile înalte sau numeroase obiecte pot fi cuprinse în aceeaşi fotografie, lucru care reprezintă un alt avantaj al acestui obiectiv. Când realizaţi fotografii care cuprind clădiri bine iluminate, nu este necesară o expunere îndelungată. Deoarece lumina era destul de slabă în momentul în care am realizat fotografia, am utilizat o viteză mai mică a declanşatorului pentru a lumina mai mult cerul.